De la politist la presedinte
Visul meu din copilarie era sa devin politist. Eram pasionat de filmele politiste pe care le urmaream impreuna cu tatal meu si in vremea aceea era clar: cand voi fi mare voi fi politist. Acest ideal a durat pana tarziu, in vremea liceului. M-am regasit foarte putin printre obiectele de studiu impuse de invatamant si de aceea, in ultimul an de liceu, mi-am deschis prima afacere, in domeniul publicitatii industriale, si mi-am dat seama ca sunt foarte atras de zona afacerilor. Atunci am decis sa renunt la politie si psihologie, o alta pasiune a mea, am ales marketingul si sa imi continui micile afaceri. In prezent sunt masterand al Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative, presedinte al Asociatiei de Tineret Onestin si impreuna cu un bun prieten am initiat si o afacere: producem robe, uniforme si organizam cursuri festive pentru diverse unitati de invatamant din tara.
Viata, experienta, responsabilitate, o noua scoala: ONESTIN
Experienta ONESTIN a inceput in toamna anului 2005. Atunci pot spune ca viata mea a luat o intorsatura la care nu m-as fi asteptat vreodata. Nu stiam exact ce urmeaza sa fie Onestin, dar am simtit ca in sfarsit mi-am gasit locul in societate. Aici am reusit sa imi pun in valoare abilitati pe care scoala nu mi le-a solicitat in vreun fel. Mi-a placut sa ma implic in tot ceea ce presupunea organizarea de evenimente, coordonare de activitati si a voluntarilor. Mi-ar fi placut enorm sa fac parte din cor, insa abilitatile vocale m-au facut sa fiu „ in plus”. Totusi am gasit ceva de facut pentru a sprijini aceasta activitate: filmam si fotografiam reprezentatiile corului.
Apoi, in 2008, cand parintele Florin a decis sa se retraga din functia de presedinte, ceilalti colegi m-au propus pe mine. Am acceptat insa nu stiam ca va urma o perioada foarte dificila, cu multe responsabilitati, intamplari imprevizibile si chiar si nopti nedormite. Toata aceasta perioada, din 2008 pana in prezent, si-a pus amprenta asupra persoanei mele in diverse forme: am devenit mai responsabil, am deprins abilitati manageriale si de comunicare, mi-am largit cercul de relatii si am invatat nenumarate lectii de viata pe care scoala nu mi le-ar fi putut oferi, nici macar povesti. Cel mai important insa pentru acesti ani reprezinta cercul de prieteni pe care mi l-am facut. Am descoperit oameni devotati si sinceri care m-au invatat sa fiu la randul meu loial si sa fac sacrificii. Tot aici am reusit sa identific repere de valoare, intr-o lume in care suntem obisnuiti sa fie promovate mai mult nonvalorile.
Ma simt norocos ca mi s-a oferit oportunitatea de a creste intr-un asemenea mediu si le multumesc celor care ne-au infiintat si s-au sacrificat pe ei insisi, au sacrificat si familiile lor, din dragoste pentru noi, tinerii. M-as bucura ca exemplul lor sa fie urmat si de altii si imi doresc ca parintii si bunicii nostri, ai tinerilor onesteni, sa inteleaga faptul ca fara a investi si a face sacrificii pentru tineri, munca lor de o viata nu isi are niciun rost si nu va putea fi continuata.
Lumea vazuta prin ochii si inima unui tanar
Ca si tanar, mi se pare frustrant, in societate, atitudinea oamenilor. Ne plangem cu totii ca suntem guvernati de un sistem corupt, ca toti ne fura, ca strainii sunt mai civilizati decat noi, dar atunci cand trebuie sa actionam ne ascundem. Nu avem curaj sa infruntam un politician sa ii spunem ce gandim, nu mergem la vot, nu avem curajul sa ne judecam cu statul si in schimb preferam sa fim abuzati si nedreptatiti.
Consider ca ceea ce ni se intampla este pe deplin meritat si daca nu ne vom trezi va fi si mai rau. E normal sa vezi ca se cheltuiesc milioane de euro pe nimic daca noi nu avem nimic impotriva. Si mai grav este ca aceasta atitudine este cultivata chiar din sanul familiei: parintii se straduiesc sa ne ofere un confort care nu ne foloseste si ne indreapta tot mai mult spre a castiga averi materiale, pierzandu-le din vedere pe cele mai importante: cele spirituale. De aceea e firesc sa ne sapam reciproc pentru 100 de lei la salariu, sa ne vindem prietenii si de ce nu si familia pentru o viata mai „confortabila” sau o functie mai buna. Cand vom avea atitudine atunci vom avea dreptul sa ne plangem, dar pana atunci nimic nu se va schimba in bine.
Raman fidel valorilor invatate in ONESTIN si voi transmite mai departe experienta acumulata, asta pentru ca vreau sa traiesc in Onesti si sa pot ajunge clipa in care si copiii mei se vor putea bucura de intalnirea tinerilor cu ONESTIN.
Sursa: Ziarul Ora 25
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu