Dacă v-ați
uitat la serialul CSI, probabil ca v-ați întrebat dacă într-adevar, în viață,
în realitate, se întâmplă ceea ce regizorii ne arată în producțiile artistice
de succes. Fotograful Patrik Budenz și-a pus aceeași întrebare, dar, spre
deosebire de noi și-a luat inima în dinți și s-a hotărât să afle care este
realitatea.
Pentru a-și
satisface această curiozitate, Budenz a petrecut luni de zile încercând să-i
convingă pe cei de la Institutul de Medicină Legală din Berlin să îi dea acces
necondiționat la absolut tot ce se petrece în această instituție. Din momentul
în care a primit acces, a petrecut ani de zile în preajma cadavrelor.
Rezultatul acestei experiențe constă în două serii de fotografii, intitulate
sugestiv: Search for Evidence( despre medicii legiști, publicată
în anul 2011) și Post Mortem(despre ce se întâmplă cu cadavrul unei persoane decedate până în momentul înhumării s-au incinerării).
în anul 2011) și Post Mortem(despre ce se întâmplă cu cadavrul unei persoane decedate până în momentul înhumării s-au incinerării).
” Am
încercat să mă acomodez cu ideea de moarte(în prima serie) și să îmi dezvolt
apoi propria mea viziune pe acest subiect(în cea de-a doua serie)” spune
Budenz. “În loc să fotografiez de la distanța, ca în Search for Evidence, am
redus distanța fizică și mentală în Post Mortem.”
Departe de a
fi singurul proiect fotografic pe această temă, lucrările lui Budenz se remarcă
prin tonus și echilibru. Prezentarea subiectului este calmă, exactă, ingrijită
până la extrem, făcând acceptabilă și accesibilă pentru mental imaginea pe care
ochiul o vizualizează printr-o estetică aproape matematică.
“Pentru cei care lucrează în sistem, aceste imagini sunt normale și banale” spune fotograful.”Ca și alți oameni, care lucrează în birouri, discută între ei despre lucruri banale, despre ziua de ieri, despre seara trecută. În același timp însă, au o sensibilitate specială, din cauza locului în care se află.”
“Pentru cei care lucrează în sistem, aceste imagini sunt normale și banale” spune fotograful.”Ca și alți oameni, care lucrează în birouri, discută între ei despre lucruri banale, despre ziua de ieri, despre seara trecută. În același timp însă, au o sensibilitate specială, din cauza locului în care se află.”
Deși mulți
privitori sunt oripilați sau au o reacție adversă puternică la vederea
fotografiilor, psihologia inversă învinge în cele din urmă, curiozitatea
intelectuală asupra subiectului fiind stimulată de punctul de vedere deosebit,
al artistului.