Cultură cu ură la Oneşti!

Casa de Cultură Oneşti, stat în stat. Dictatura Adobricăi.
Replica critică la afirmaţiile „plângăcioase” din numărul inaugural, ale directorului Casei de Cultură Oneşti, venită din partea tinerilor, cu privire la situaţia de la Casa de Cultură, a făcut să existe un statut diferenţiat pentru banner-ul Ziarului Ora 25 şi al firmei NEVILA, în cadrul recentului spectacol organizat de Colegiul Tehnic „Petru Poni”.
Astfel, acesta a fost eliminat din spaţiul manifestării, deşi a existat un contract în acest sens, încheiat cu organizatorii spectacolului. Motivaţia invocată a fost: o nouă regulă impusă prin care, el (directorul) închiriază scaunele şi scena, iar cine vrea să pună bannere sau alte înscrisuri de promovare trebuie sa aibă acceptul său, al comisarului comisiei de cenzură! Nicăieri în lume nu există această politică, în flagrant dezacord cu politicile comerciale corecte.
Realizatorul sau organizatorul spectacolului închiriază o locaţie şi îşi promovează conform contractelor de sponsorizare susţinătorii, neputând există o clauză discriminatorie sau neloială de această factură. Doar în mintea dumnealui se poate aşa. Altfel, nu înţelegem cum, totuşi, pe scena Casei de Cultură, au fost acceptate roll-up-urile unor firme din Oneşti, excepţie făcând doar cele amintite! Regula nu s-a aplicat tuturor, ci doar acestor „nemernici”, care îndrăznesc să cuvânte contra curentului.

Declaraţii ...
În legătură cu acest aspect, patronul firmei Nevila, domnul Laurenţiu Neghină, ne-a declarat: „Atitudinea domnului director, de interzicere a expunerii banner-ului firmei NEVILA în cadrul spectacolului de Miss al Colegiului Tehnic „Petru Poni”, deşi contractul de sponsorizare încheiat cu organizatorii miss-ului prevedea acest lucru, incident ce s-a întâmplat şi la Miss-ul Colegiului Cantemir, se pare tot la presiunea conducerii Casei de Cultură, aş vrea să cred că a fost o hotărâre pripită, lipsită de fair play.”
Vă înţelegem frustrările, dar nu acceptăm acest lucru. Şi tocmai pentru că am crescut cu atitudine, ne menţinem punctele de vedere, indiferent de ameninţările, reproşurile şi insinuările pe care le faceţi împreună cu colaboratorii apropiaţi. O altă confuzie e cea între ziarul nostru şi susţinătorul acestuia, care nu se poate amesteca în politica editorială aşa cum greşit înţelegeţi. În plus, democraţia şi libera exprimare nu există în gândirea dumneavoastră pavată cu prejudecăţi si atitudini dictatoriale.

Lider în scaun mare, timp de 20 de ani
„Lider”al culturii oneştene de la origini până în prezent, şi dincolo de eternitate, omul creditat ca domn director, face din Casa de Cultură o proprie feudă, în care cei cu alte viziuni sau opinii, ce deranjează prin cuvânt sau atitudine, nu mai au acces sau sunt şicanaţi cu reguli noi, exclusiv pentru aceştia. Acest om aşezat într-un scaun, pe care probabil nu îl va părăsi niciodată, îşi arată faţa adevărată când apar în presă articole critice la adresa managementului personal; opiniile pot fi obiective sau subiective, dar ele există şi trebuie să le prezentăm!
Toate acestea se pot întâmpla pentru că statutul Casei de Cultură permite acest lucru, să fie mai mult sau mai puţin un ONG personal cu iz de obiectiv cultural local, care poate „stoarce lacrimi”, din când în când, de la bugetul local, pentru „promovarea imaginii oraşului în lume”.

Urări din Epoca de Aur  
Aşa că, „mult stimate şi iubite tovarăşe domn director, noi ne punem cenuşă în cap pentru că am constatat că dictaturile sunt singura soluţie pentru redresarea noastră. Ne căim şi vă rugăm din toata inima, împreuna cu întregul nostru tineret să ne permiteţi să vă aducem un pios omagiu pentru întreaga dumneavoastră carieră în slujba culturii locale, asigurându-vă de înalta noastră stimă şi preţuire”. Recunoaşte-ţi stilul? ... Nu au trecut decât 20 de ani ...

O ţară normală, o lume morală (un vis!)
Într-o ţară normală aţi fi plătit despăgubiri de imagine şi prejudicii aduse prin abuz şi condiţii discriminatorii. În România de azi însă orice e posibil. Chiar dacă şicanările dumneavoastră ar continua, nu vom lăsa ca libertatea de expresie să fie călcată în picioare, atât timp cât poziţia dumneavoastră de forţă se va manifesta în câmpul cultural al Casei (de cultură), intrate în proprietatea dumneavoastră personală.
Dorim să ştim pentru ce servicii plătesc aceşti tineri cei peste 2500 lei. Lipsa de concurenţă în materie de locaţii culturale face să vă permiteţi orice.
Am desfăşurat în Casa de Cultură numeroase spectacole şi iarna am simţit căldura umană în lipsa celei termice ori căderea electricităţii. Servicii la calitatea anilor 89, când românii tremurau în case şi se vedeau la lumina unei lumânări, se reeditează an de an, plângând că nu există susţinere locală. Acestea sunt condiţiile minunate oferite tinerilor şi în ansamblu culturii.

Domnule Adobricăi, ştiţi a cui e această Casă de Cultură?
Pentru final, iată şi primele întrebări concrete: Care sunt cei minim 5 membri ai Consiliului de Administraţie, când s-au întrunit ultima dată, când şi de cine au fost aleşi aceştia?

Aşteptăm spre publicare dreptul dumneavoastă la replică ! Este un drept elementar într-un jurnalism democratic !

Claudiu GĂBUREL, din Oneşti, o nouă ,,Republică ca la Ploiești”